Words Time

Guns N' Roses-So Fine

2012-01-11T21:39:00.000+02:00

Katie Melua - The Closest Thing to Crazy

2012-01-08T01:26:00.000+02:00

mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm

Magical night

2011-12-11T14:06:00.000+02:00

La cetate-10-12-2011

Vino iar - Tentatii

2011-12-06T09:46:00.000+02:00

10 decembrie 2011-Concert Casa Presei si Tentatii - locatia "La Cetate"

2011-11-30T11:50:00.000+02:00

Poate ne vedem sa cantam ceva impreuna... In preludiul sarbatorilor ce vor veni.

Tentatii sustine Let's do it Romania

2011-09-21T09:06:00.002+03:00

she's my property ©19.dec.2008

2011-07-20T20:46:00.004+03:00

Această femeie este a mea.
Cu tot cu romanţă. Cu tot cu fard.
Şi rochiile ei lungi, până la glezne,
sunt ale mele...
Cât de bogat sunt, îi spun
şi zâmbetul ei cheamă ploile.
Ploile care intră prin acoperişuri,
prin tavane, prin trupurile noastre uscăţive...
Nu ne mai simţim singuri,
odată cu venirea întunericului
aprindem un foc al recunoaşterii...

Şi până dimineaţa ne prefacem în
doi nori cu miros de cafea şi incertitudini.
Unul cu servietă. Altul cu poşetă
din piele de şarpe.
Ne înălţăm fiecare spre cerul său.

Festivalul International "Nopti de poezie la Curtea de Arges" 9-iulie-2011-editia a xv-a

2011-07-10T23:08:00.007+03:00

Recital extraordinar: Cântece mediteraneene Mustafa Tozaki - (chitară), Arif Ali Albayrak (luth), Umut Abayrak (Cipru)(voce)

Impreuna cu poetul si organizatorul acestui senzational eveniment, Dumitru M. Ion

impreuna cu poeta Liliana Rus

photo: DMT department

Un vot pentru Tentatii sa deschida Bon Jovi.

2011-06-28T20:17:00.001+03:00

Daca intrati pe link-ul de mai jos si votati va multumesc. :)

http://www.rockfm.ro/bonjovi/58/Tentatii.html

FMI pe strada Mătăsari

2011-06-19T21:48:00.001+03:00

Am fost "pe Mătăsari". Sâmbătă şi Duminică. Duminică, aproape de prânz, am participat la o şuetă literară organizată în cadrul Festivalului Urban "Femei pe Mătăsari", numită "Lecturi Urbane la Cafea". Ne-am aşezat în mijlocul străzii şi grupului invitat i s-au alăturat destul de repede trecători interesaţi de poezie şi taclale. Timp de aproximativ două ore, la o cafea şi la o gogoaşă, s-a recitat, s-a citit din volumele celor invitaţi, s-au exprimat opinii vizavi de muze, de femeia politician, de femeie în general(un "subiect" destul de complex, inepuizabil, de altfel).
Iată, am ajuns acasă şi vreau să vă mărturisesc că sunt absolut impresionat de entuziasmul pe care il au o mână de tineri, cei care au pus la cale şi au realizat acest eveniment. Mă refer, desigur, la organizatorii Festivalului Urban "Femei pe Mătăsari" din 17-19.06.2011... Muzică, poezie, dans, modă, acţiuni caritabile, acţiuni de promovare a ecologismului, "şuete" la iarbă verde, "biblioteci vii", pisici adoptate, iluzionism,"cafia", limonadă rece(care am înţeles că este deja un brand specific acestui festival) şi multă curăţenie, sunt doar câteva din multele elemente vizibile ale acestui Festival.
Felicitări lui Iulian, Flori, Anca et comp! Eforturile lor merită lăudate. Câştigurile materiale se duc exclusiv pe canale caritabile.
Ca o concluzie: "Lumea bună" e de părere, fiindcă am tras şi eu cu urechea pe-acolo, că Festivalul "Femei pe Mătăsari" ar trebui să fie organizat lunar, nu anual, pentru a avea un efect adânc-educativ...

Am cantat. A fost frumos.

2011-05-22T15:23:00.005+03:00

Multumim celor care au cantat, dansat, aplaudat cu noi.

foto: Felix Cuceanu

Concert-Tentatii

2011-05-19T11:02:00.001+03:00

Va astept maine, 20.05.2011, ora 20:00, in Piata Primariei din Pitesti!

Tentatii Group

2011-05-16T13:27:00.002+03:00

Tentatii, adica de la stanga la dreapta: Coco,Mihai, Costin, Cosmin, Ovidiu

Tentatii - Pana la mare

2011-05-05T11:37:00.000+03:00

Iata de ce sunt in stare Tanasescu, Oprescu, Horhoianu, Tufan si Iconaru, adica trupa de muzica rock Tentaţii. :)

Uluitor

2011-04-15T09:22:00.000+03:00

prima portocala si.a nins

2011-03-16T10:00:00.003+02:00

când mi-ai zis prima oară că mă iubeşti
mi se părea că sunt cel mai puternic bărbat din lume
deşi nu am tras de fiare niciodată
când am împărţit prima portocală
a nins
îţi doreai atât de mult să-mi arăţi
cât de exagerată ţi se pare durerea uitării

îţi puneai palmele la ochi
nu te mai văd nu te mai văd nu te mai văd iubitule

nu recomand acest joc celor care se iubesc cu adevărat
nu recomand acest text celor care se iubesc cu adevărat
nu le dau voie celor care se iubesc cu adevărat
să mă mai citească vreodată

cineva îmi spune zâmbind
vezi că viaţa ta începe
să semene cu un cuier de haine fără haine
iar eu stau pe canapea uitându-mă în hol
ore în şir
ca şi când uşa ar fi descuiată
numai pentru mama

Christina Perri - Jar of Hearts Official Video

2011-02-25T00:08:00.000+02:00

And who do you think you are
Runnin' round leaving scars
Collecting your jar of hearts
And tearing love apart

Free Hugs Campaign - Official Page (music by Sick Puppies.net )

2011-02-03T11:08:00.000+02:00

mai exista si oameni frumosi. pentru asta existam, supravietuim inca...

fresh news

2010-09-28T17:14:00.003+03:00

Aşa a vrut Dumnezeu. Eu renunţasem. Am fost primit în rândurile membrilor U.S.R. Mulţumesc pe această cale domnului profesor Mircea Bârsilă pentru susţinere, domnului profesor Nicolae Oprea de asemenea pentru susţinere, scriitorului Augustin Doman pentru sfaturi şi susţinere, precum şi poetei Liliana Rus pentru veste şi pentru prietenie. Tre să dau de băut... Sunt oarecum fericit- :-)

IMN ORTODOX-Doamne, strigat-am catre Tine!

2010-09-08T00:38:00.000+03:00

2 septembrie

2010-09-02T09:58:00.001+03:00

O zi foarte urâtă, de care o să-mi amintesc întotdeauna cu durere.

paragând

2010-06-21T23:50:00.004+03:00

Ce arde înteţit se duce repede. I-aşa?...

Stand by me- it's time for change, now or never.

2010-06-06T19:30:00.002+03:00

Eu personal cred că a sosit timpul să ne schimbăm. Acum, ori nu vom mai putea face nimic mai târziu...

De la fibulă către i-phone

2010-05-16T16:49:00.005+03:00

Bineînţeles că m-am lăsat cucerit de oferta autorităţilor şi am vizitat aseară(15.05.2010) câteva din muzeele patriei. Am fost impresionat de faptul că era o aglomeraţie de nedescris peste tot... Şi... m-am gândit la viitor. Paradoxal, ştiu că atunci când intri într-un muzeu ar trebui să fie invers... M-a atras în mod deosebit o fibulă expusă la Muzeul Naţional de Istorie. Noi ce vom pune pentru anul 4025? Un i-phone, ceva?!...

România-Oablă.

2010-04-22T20:28:00.004+03:00

M-am gândit astă-seară în drum spre casă, o clipă. Cât va mai putea suporta românul această umilinţă... Unde sunt intelectualii, unde sunt ţăranii, unde sunt săracii?! Unde e ceapa românească, unde e mărul românesc, unde e peştele românesc?...

Beverly Hills

2010-04-12T17:00:00.002+03:00

In fiecare zi ma viziteaza cineva din Beverly Hills. Ce-o cauta?!...

well?...

2010-03-24T10:19:00.001+02:00

Bogdan Giurea Albinoni

2010-02-05T21:11:00.001+02:00

altă mostră de virtuozitate şi profesionalism.

Bogdan Giurea Beat It- Michael Jackson (fragment-solistica)

2010-02-01T19:34:00.001+02:00

Bogdan Giurea, un chitarist român care ar face faţă cu brio în absolut orice trupă "de-afară"...

Nu-mi pasa!-Tentatii

2010-01-03T00:17:00.001+02:00

Ochii tai-Tentatii

2010-01-02T20:49:00.001+02:00

Poeţii mor doar în romane - Emil Lungeanu

2009-11-15T11:27:00.008+02:00

"Se poate trăi şi fără poezie, fără îndoială, numai că aceea nu e viaţă" (Paula Romanescu). Am auzit chiar, nu demult, de cazul fenomenal al unei găini care a trăit fără cap vreme de patru ani, performanţă de care în mod normal este capabilă doar evoluata noastră specie umană. Nimic mai firesc, prin urmare, ca norocosul de român "născut poet" de-a gata să fie ultimul din lume care să-şi bată capul cu supravieţuirea. "Quidquid tentabam dicere versus erat". Avem noi prin partea locului griji mai mari decât poezia de mâine, căci poţi trăi şi fără ea la o adică, dar nu poţi trăi, bunăoară, fără legalizarea bordelurilor şi a consumului de marijuana, dovadă şi disperarea care i-a scos în stradă pe bieţii studenţi ai asociaţiei Litere 2000 ("Şi dă-ne nouă iarba noastră cea de toate zilele") şi care l-a silit cândva pe un talentat pornograf să debuteze cu un volum de versuri tipărit – la propriu – pe hârtie igienică. Câte şi mai câte asemenea necesităţi urgente aşteaptă să fie satisfăcute cu prioritate, aşa că poeţii mai pot aştepta, azi se poartă alte valori, dovadă şi cele mai recente istorii ale literaturii ce nu-ţi mai lasă nici o îndoială că zicala "ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus" se referă la tariful autorilor.
Va fi luând în seamă Costin Tănăsescu lipsa de pe agendă a nevoii de poezie la momentul actual, când vine să-şi publice noul său volum Romanul în care mor ? S-ar zice că da, dacă e să cochetăm cu constatarea că şi-a făcut deja un adevărat adagiu din minulesciana suspensie "pentru mai târziu, pentru mai târziu", o mai veche cunoştinţă din Vrăjitoarea (2007) sau Mi amor (2005). În orice caz, cu sau fără fredonarea acestui refren, un condei aşa de reticent şi de zgârcit precum cel de faţă s-ar potrivi grozav ca reacţie (de nu va fi deghizând cumva chiar un protest în surdină) la falimentul pieţelor noastre de azi prin care fructele Parnasului zac nevândute. Altfel, "peste mode şi timp", orice lirică minimalistă şi omisivă de asemenea factură rămâne avant la lettre o ofertă puţin vandabilă din pricina beţelor în roate puse decodificării, prea ades sinonime cu lipsa de seducţie. Costin Tănăsescu este unul dintre acei rari practicanţi ai "tăcerii vorbirii" (oximoronul lui Jolly), ai blancurilor lui Henri Lefebvre sau ai "spaţiului deverbalizat" teoretizat de un Grigurcu ori un Abăluţă, care preferă mai degrabă să te ţină în şah decât să te câştige. Fragmentarismul, golurile enigmatice şi eluzivitatea devin un exerciţiu ce-şi produce impresia că eşti invitat să asişti, de fapt, doar la o acordare a lirei înaintea recitalului propriu-zis, mereu amânat. Discursul de tip predictiv adaugă şi el aceleiaşi aparenţe, ba chiar ai putea face ars poetica din efectul de orizont al iluziilor de azi pe mâine deplâns în Calendar: "Văd cum tăcerea adună, una câte una,/ o mie de săgeţi./ Apoi va trage !" Mână în mână cu recurenţa tematică a decepţionismului, această capitalizare a tăcerilor nu anunţă totuşi nimic din folosul aşteptat de pe urma unei investiţii, singurul viitor previzibil fiind prozaica încheiere a socotelilor cu lumea din Cacialma, specie provenită din inconfundabila Pasăre cu clonţ de rubin : "...voi ajunge la groapa de gunoi./ Unde păsări înfometate ciugulesc / din amintirile celor ca mine./ Cineva se va bucura de puloverul copilăriei mele,/ cineva de colile albe,/ cineva de femeia pe care am iubit-o... / Cât de curând voi ajunge ! / Acolo voi plusa / ce am şi ce nu am./ De la tine, totul...". Va fi găsind deci trubadurul că e cazul să-şi cruţe osteneala de a mai cânta după o partitură insuficientă precum propria poveste ? Compoziţiile lăsate parcă înadins neterminate, à la Piliuţă, rostirile în crâmpeie, aspectul de şantier şi de eboşă aproape că se constituie într-o fizionomie literară. Iar impresia generală de crochiu e cu atât mai pregnantă cu cât repertoriul intimist al lui Costin Tănăsescu include în mod vizibil şi fragmente disparate de jurnal genuin – domeniu în care, desigur, notaţia prescurtată şi obscură e la ea acasă. Referenţialul din Vâslaşul bunăoară este "Ca în seara aceea albă, / cu frunze uscate ascunse prin buzunare,/ când tu mă priveai", iar oroarea spectacolului consumist cu simulacre de bucătărie sushi din Promoţie începe chiar cu cronologicul "Vineri seara... Se aud ţipete îngrozite./ Vânzătorul de peşte striveşte căpăţâna somnului ! (...) În raionul cu struguri de plastic,/ înghit din solzii aurii ce plutesc / în paharul cu licoare" etc. Ca să nu mai vorbim de narativul şi băşcăliosul Nais tu mit iu (transcriere fonetic\ a formulei englezeşti "încântat de cunoştinţă") unde determinanţii de ordin strict biografic abundă : "Cel mai tare m-am enervat pe viaţă / la vila lui Martin./ Era foarte cald. Tu ai ieşit în bikini albaştri/ să mă întâmpini (...) Nais tu mit iu, nais tu mit iu, repetam exasperat în gând,/ până să apară el, iubitul tău exotic... / în timpul acesta,/ (...) îmi povesteai cu ochi verzi / cum aţi tuns gazonul, cum aţi hrănit broscuţele din arteziană. / Nais tu mit iu, nais tu mit iu, / ne-am aşezat în caleaşca de lemn şi nu ştiam / ce să ne mai spunem (...) şi uite aşa se face seară./ Hai acasă, îmi spun,/ treci la masa de scris, la poemele tale de rahat,/ care ţi-au adus numai datorii şi convingerea / că eşti prostuţ şi sentimental..." Totuşi, astfel de amintiri fruste puse cap la cap pe versuri ca un şirag de mărgele rămân doar nişte curiozităţi, în mod obişnuit confesiunile fiind volatile, cifrate de prea multele discontinuităţi şi goluri : "Prin fereastra murdară / luna se îngroapă în frunze de salcie./ Aş fi putut trece mai uşor peste fericire. / Închid ochii şi ascult vântul care înalţă pungi.// Este ce-a mai rămas / din mine." (Rămăşiţe) Autoscopiile de acest gen ilustrează poate cel mai bine punerea fragmentarismului expresiei în acord cu decepţionismul tematic, respectiv modul cum însuşi tonul elegiac îi poate servi ca diapazon manierei interpretative. Solistica lui Costin Tănăsescu e recitalul unui contrabasist, ale cărui ciupituri de coarde, oricât de grav şi de misterios ar zbârnâi ele, nu-ţi ajunge ca să-ţi scape urechea de mâncărimi. Dar chiar şi atunci când geamătul râşnit al vreunui arcuş se întâmplă să mai ia locul obişnuitului pizzicato, compoziţiile durează doar preţ de câteva măsuri, lăsându-te nedumerit şi prea puţin consolat de horaţiana scuză "încerc să fiu scurt şi devin prolix". Ai zice chiar că miniaturi gnomice şi filozofarde precum Primăvara sau P. Morris, introduse prin „Suntem ca nişte picături care cad din ţurţuri", respectiv "Suntem nişte ţigări scurte / înghesuite în pachete,/ ardem mai repede,/ mai încet" etc., ţi se prezintă ele însele. Arareori reuşeşti să-ţi mai păcăleşti foamea doar mestecând câte o ciungă din astea, spre pildă cu cântecelul Premoniţie, un octostih cu son de epigramă : "Chiar azi,/ cu ochii după tine,/ mă-mbrac / în roz de limuzine./ Şi mâine, ştiu,/ în foc, prin săbii / o să mă-mbrac pe dos,/ corăbii..." Păcat că prozodia nu a fost invitată mai des la masa poetului, căci ea ar fi atenuat simţitor, fără doar şi poate, frustrarea pe care ţi-o lasă aceste confesiuni în vers alb făcute cu jumătate de gură. Nu este mai puţin adevărat că, totuşi, ai parte şi de pagini pentru care merită să ierţi păcatele minimalismului, bunăoară inocenţa tabloului extatic din Ar trebui să mă trezeşti ! : "Cât de frumos dormi,/ parcă n-ai fi iubit niciodată ! / Timpul se destramă / ca jerseul copilului / agăţat în salcâmi.// Ceştile de pe masă îşi urăsc cozile / care încă se mai ating./ Ele mai păstrează puţin din căldura ceaiului / turnat în dimineţi fără ziar.// Cât de frumos dormi,/ ar trebui să mă trezeşti !" Apropo de care, deunăzi auzeam o cântăreaţă mieunând de zor tema "Mi-e frică, mi-e frică / Să dorm singurică" : cum deci să-ţi mai ardă de compuneri în rime în vremuri de batjocură ca acestea ? Mai bine "autor mut, evoluând ca într-o pantomimă", de la Grigurcu citire.
Neîndoielnic, o scriitură aşa de eluzivă şi rarefiată rămâne o pradă uşoară pentru controverse. Salutat de unii (Mircea Micu, Virgil Diaconu, Marian Barbu), dezavuat de alţii (Horia Gârbea), elipticul Costin Tănăsescu nu se lasă însă descurajat de propria vulnerabilitate şi îşi vede mai departe de drum, mărturie stând – iată – şi apariţia noului volum de faţă. Şi cred că tocmai consecvenţa este principalul motiv pentru care această noutate editorială nu trebuie trecută cu vederea. Agreată sau nu, maniera proprie a autorului marchează astfel un pas în plus către consacrarea unei identităţi literare, pe care precedentele volume deja o lăsau să se întrevadă. În rest, retuşurile pe care le mai aşteaptă încă scriitura, desigur, nu-s nici ele neglijabile. Găseşti încă nu puţine construcţii viciate de raţiocinări şi redundanţe, stanţe nelustruite, dezagregări ale discursului cu aspect de anacolut. Păcatul rostirilor în paranteze, cu care vraja lirei se împacă – vorba lui Ţuţea – "ca iepurele cu ştiuca", nu pare nici el tocmai lecuit. Dar şi cu micile defecţiuni pasabile legate de rodaj, Romanul în care mor promite în orice caz, o dată în plus, un autor de cursă lungă, şi încă unul solitar bazat doar pe propriile mijloace de propulsie, ceea ce, în condiţiile tribalismului literar al găştilor din vremurile de acum, reprezintă o performanţă în sine. Paradoxal, întunecatul titlu al volumului mi se pare a fi el însuşi o binevestire, dacă stai să te gândeşti că, la drept vorbind, poeţii înnăscuţi doar în romane pot muri cu adevărat.

Emil Lungeanu

internet explorer nu poate afişa nimic

2009-09-16T17:46:00.008+03:00

o să-mi caut pe google
încrederea, iubirea, muzicalitatea,
culorile, timpul

însă mi-e teamă
că pentru fiecare din acestea
voi primi acelaşi răspuns

internet explorer cannot display the webpage
what you can try
Is nothing